Treceți la conținutul principal

John Locke și săracii


sursa foto: Wikipedia

Trufașa ignoranță care domnește deșănțat în spațiul public cînd vine vorba de istoria liberalismului și de profuzimile ascunse ale acestei ideologii, ne determină să inaugurăm o nouă rubrică: „Ce nu se zice despre liberalism?” Se recomandă în special vocilor zgomotoase și redundante care se revendică de la această tradiție politică și economică, precum și celor care, din lene, neștiință sau alte motive, văd în liberalism soluția cea mai umană și mai generoasă pentru societate. Pentru că timpul nu ne permite și mai ales pentru că alții au documentat mult mai bine viziunile și ideile complexe ale marilor gînditori liberali, ne vom folosi cu precădere de munca lor, din care ne propunem să oferim spre lectură publicului fragmente elocvente despre latura întunecată a liberalismului.

În această săptămână începem cu unul dintre greii liberalismului european, John Locke (29 august 1632 - 28 octombrie 1704), despre care aflăm din pagina românească de Wikipedia că „a fost un filosof și om politic englez din secolul al XVII-lea, preocupat mai ales de societate și epistemologie. Locke este figura emblematică a celor trei mari tradiții de gândire aflate în centrul spiritualității epocii moderne. (…) În politică, Locke combate absolutismul și tirania, apără libertatea și dreptul, vede în puterea legislativă forța supremă. Acesteia trebuie să i se supună puterea executivă și cea federativă, care are menirea să apere comunitatea împotriva primejdiilor din afară. Dacă guvernul, reprezentanții și monarhul își depășesc mandatul, atunci poporul trebuie să intervină și să-și exercite singur suveranitatea. Cine încalcă legea și știrbește din drepturile poporului, se pune în stare de război cu acesta, și revoluția este în acest caz o armă de apărare, un rău necesar.” Despre John Locke, dacă v-ați școlit în postcomunist, ați putut afla multe lucruri frumoase și cît de importante sunt ideile lui pentru lumea noastră de azi, atentă la sfințenia proprietății private și la drepturile politice ale cetățenilor. Însă, foarte probabil, ce nu vi s-a spus și nu cunosc/recunosc fanii și succesorii săi, e că aceste drepturi și libertăți se referau doar la cetățenii bogați și albi, pentru restul avea cu totul alte gînduri și planuri. În acest sens, vă prezentăm un fragment elocvent dintr-o lucrare monumentală, recent tradusă la editura clujeană Tact:


După Locke, trebuie intervenit sistematic și drastic asupra unei sfere mizerabile a societății, aflată într-o continuă expansiune. Copiii acelor familii care nu sunt în stare să-i hrănească trebuie trimiși deja la muncă începînd de la trei ani. Trebuie, de asemenea, intervenit asupra părinților lor. Pentru a descuraja lenevia și desfrâul vagabonzilor, ar trebui ca, în zonele pe care le frecventează ei, să se întreprindă „suprimarea prăvăliilor de brandy care nu sunt strict indispensabile și a cârciumilor care nu sunt necesare”. În al doilea rând, se cuvine să fie descurajată și atent circumscrisă practica cerșetoriei. Cerșetorii au obligația de a purta „o insignă” prin care să poată fi recunoscuți; pentru a-i supraveghea și a-i împiedica să-și desfășoare activitățile în afara zonelor și orelor permise, trebuie să existe un corp special, „vânătorii de cerșetori”, care la rândul lor să fie controlați de „gardieni”, astfel încât să-și îndeplinească sarcina cu sârguința și severitatea necesare. Dar la vânătoarea cerșetorilor abuzivi e chemată să participe la unison întreaga comunitate, începând cu locuitorii casei căreia năpăstuiții I s-au adresat pentru a cere milă.
Pedepse draconice îi așteaptă pe vagabonzii care au reușit să scape de acest control atent. Cei care au fost văzuți cerșind în afara parohiei sau în apropierea unui port la mare trebuie înrolați cu forța în marina militară; „dacă pe urmă vor coborî pe pământ fără permisiune, se vor îndepărta sau vor rămâne pe țărm mai mult decât au voie, vor fi pedepsiți ca dezertori”, altfel spus cu pedeapsa capitală. Ceilalți cerșetori ilegali vor fi internați într-o casă de muncă sau de corecție normală. Directorul „nu va avea altă remunerație sau gratificație decât ceea ce produce munca celor internați, pe care el va avea așadar puterea de a-i face să muncească după cum dorește.” Această putere discreționară evocă încă o dată spectrul sclaviei. După cum o confirmă ulterior un detaliu: „Oricine falsifică un permis de ieșire să fie pedepsit prin tăierea urechilor prima dată, iar a doua oară să fie deportat pe plantații ca pentru o crimă.” (Domenico Losurdo, Contraistoria liberalismului, traducere de Alex Cistelecan, editura Tact, Cluj, 2016, pp. 98-99)

Postări populare de pe acest blog

Cel mai popular fake news din România

Există în mass-media autohtonă, aia care se pretinde quality și e luată ca atare de către o bună parte din populația cu pretenții, o panică și revoltă constante față de fenomenul fake news. De vreun an și ceva suntem lămuriți, din cînd în cînd, despre acest mare și pervers bai, despre cît de dăunător este, cui folosește și cum funcționează. Acestui militantism anti-fake news se adaugă tot mai des articole și luări de poziție despre propaganda dușmană, adică rusească, consumatorii de media fiind, de asemenea, lămuriți cum stă treaba și cu acest pericol care mișună printre noi corupînd minți și suflete. Pe o astfel de platformă quality am citit zilele astea un articol despre parșiva propagandă rusă, în cursul căruia jurnalista reamintea o lămurire clișeu:
Încă din anii 70au fost studiate modurile în care un mesaj fals ajunge să fie receptat ca adevărat de auditoriu. Concluziile la care au ajuns cercetătorii au fost că simpla repetare a unui mesaj îl face să fie receptat drept credibil.…

Autonomia sașilor în Transilvania - Sándor Vogel

Convieţuirea comunităţilor cu statut juridic diferit a caracterizat societatea medievală din Europa. Ulterior, aceste practici juridice au fost codificate iar pe baza lor comunităţile delimitate teritorial au dispus de privilegii şi au format corpuri juridice unitare. O caracteristică deosebită a Regatului Ungariei a fost acordarea de privilegii anumitor grupuri etnice, cum ar fi secuii, iazigii, cumanii, saşii din Zips (Spi) şi Ardeal. Toate acestea stau în legătură cu activitatea de consolidare statală dusă de regii maghiari, al căror interes primordial a fost popularea ţării, exploatarea resurselor ei economice şi apărarea militară. În Transilvania, saşii au beneficiat de cel mai complet şi mai durabil sistem de privilegii. Acest grup etnic redus numeric, colonizat în mai multe valuri de către regii maghiari în secolele 12-13, a devenit, datorită privilegiilor sale, un important factor economic, cultural şi chiar politic. Deoarece poporul săsesc s-a menţinut în primul rând datorită…

Sub zodia anticorupţiei

În toată istoria ei modernă, „integrarea europeană” a României a fost un proiect de clasă: a fiilor de boieri întorşi de la studiile făcute la Paris în secolul XIX, a intelighenţiei, elitei economice şi a administraţiei de stat la începutul secolului XX şi, după ’89, a unui segment de politicieni, afacerişti şi intelectuali. Un proiect, aşadar, eminamente liberal. Această „integrare europeană” a reprezentat în tot acest timp o veritabilă fată morgana, un ideal rămas în permanenţă de făcut, sau, dacă nu, măcar de dus la bun sfârşit. Orice şi oricât s-ar fi realizat, decalajul faţă de ţările vest-europene rămânea vizibil, iar, mai rău decât atât, exista tot timpul posibilitatea ieşirii din cursă, a deturnării „parcursului european” şi a resorbţiei în cultura şi moravurile Orientale de care abia reuşiserăm să ne desprindem. Însă, la fel ca şi „integrarea”, desprinderea a fost resimţită întotdeauna ca parţială, fragilă şi, fatalmente, reversibilă. Din această cauză, grupurile sociale care…

Comentarii